21 de grame…

Conversatia sufletului cu Dumnezeu!

Traiesc zilnic ca un Iuda,

Imi zornaiesc argintii in buzunar.

Imi cumpar painea si apa cu o tradare:

Cu o minciuna, cu o fapta, cu o atitudine.

Uitand ce Tu ai spus, ca Esti apa si painea vietii,

Iar cine vine la Tine,

Nu ii va mai fi foame si sete in veci.

Si mai presus de asta, Tu le oferi fara argint sau aur…

Pentru ca Le-ai platit de mult, cu dragoste.

Publicitate

– Spune-mi… cum e cerul?

– Daca Ti-as spune, nu M-ai crede.

Daca M-ai crede, ai spune ca e imposibil.

– Si totusi, cum e cerul?

– Adevarat!

Iti vorbesc azi,

Ca sa pot tacea in viitor.

Te ascult azi,

Ca sa nu ma chemi la judecata.

Te iubesc azi,

Ca sa nu imi fie frica cand voi muri.

Cred in Tine azi,

Ca sa pot fi cu Tine, pe veci.

Intr-adevar, nu am ales sa ma nasc,

De aceea nu sunt dator nimanui cu nimic.

Si totusi, planul a fost al Tau.

De aceea, Iti datorez totul

Daca nu il implinesc…

Doamne, Tu esti cel mai mare cautator

De aur si comori, diamante si pietre scumpe.

Iar lumea aceasta, e mina unde le cauti.

Iti mai lipseste doar lumina.

Fa-ma o lumanare, care se topeste

In cautarea comorilor Tale…

Ne-ai dat o viata, ca si a unei baterii:

Suntem predestinati la descarcare,

Nestiind ca nu o mai putem incarca.

Ne consumam viata pentru noi sau pentru altii.

Dar Tu Ii iubesti doar pe cei care au trait pentru altii,

Pentru ca egoismul nu vine de la Tine.

Ma iubesti, desi te vand zilnic ca si Iuda.

Uneori pentru mai putin de treizeci de arginti…

Doamne, nu ingadui ca viata mea

Sa fie ca si a lui Iuda:

O evanghelie nescrisa.

Te tot intrebam: de ce lasi suferinta?

Si ne raspunzi prin si mai multa suferinta…

Pentru ca nu vrem sa intelegem,

Ca nimic de pe pamant nu ne aduce fericirea.

Iar in suferinta, esti singurul spre care

Ne mai putem indrepta.

Pentru ca doar suferinta ne desparte de tot,

Dar in acelasi timp ne lipeste de Tine.

Ori respingand suferinta,

Te respingem pe Tine.

Apoi, ne intrebam de ce suntem nefericiti…

Daca ratiunea e doar prapastia

Care ma desparte de Tine,

Atunci credinta e podul subred

Pe care mi-e frica sa calc.

Dar care, face diferenta intre

A spune ca nu existi, pentru ca

Nu am avut curajul sa-l trec.

Sau a-i ajuta si pe altii,

Sa vada viata care ii asteapta

De cealalta parte a prapastiei.

Tu nu ma vei intreba: Ma iubesti?

Pentru ca, iubirea e pazirea poruncilor Tale.

In schimb, imi vei privii mainile,

Sa vezi daca tin pe cineva de mana.

Pentru ca ultima Ta porunca,

A fost sa nu vin singur acasa…

Tu m-ai iubit inainte de a ma naste,

Eu Te-am vazut si totusi nu Te-am iubit.

Eu am doar o viata sa Te pot iubi indeajuns

Pentru ca vesnicia,

E felul Tau de a ne arata cat ne iubesti…

Cine crezi tu omule ca esti,

Ca Dumnezeu pentru tine, sa faca o exceptie?

Jertfa lui Hristos in dreptul tau

Sa nu iti fie de folos…

Doar pentru ca ai ales sa nu crezi.

De ce te minti singur, crezand ca mantuirea

Iti va fi data, indiferent de calea aleasa?

Ori crezi ca Dumnezeu

E doar imaginea credintei tale,

Care se schimba precum vantul?

Mormantul Tau nu e plin de flori.

Desi, e vizitat de prieteni si dusmani.

Dar e singurul mormant gol.

In schimb, gradina Ta e plina de flori.

Cu cat Te iubim mai mult…

Cu atat infloreste mai tare.

Mi-ai spus sa mor fata de lume,

Dar sa traiesc fata de Tine.

Prin pacat, moartea ne desparte de Tine

Si tot prin moarte, ne-ai salvat.

Cand totul va fi murit in jurul meu,

Vei ramanea doar Tu: Viata.

De ce Doamne te-as minti,

Ca sunt ispitit la pacat?

Daca eram eu Adam sau Eva,

Intr-un final Te-as fi tradat

Si fara ispita…