21 de grame…

Conversatia sufletului cu Dumnezeu!

Sa ma cantaresti in fiecare zi,

Sa vezi cat sunt de usor.

Sa imi numeri zilele, sa vezi cate mai am.

Dar sa nu ma judeci.

Sa-mi adaugi greutate in fiecare zi,

Ca sa fiu greu in cumpana.

Sa nu imi dai zile multe ca sa le risipesc,

Ci putine, cat sa le traiesc.

Sa ma judeci,

Dar cand sunt placut Tie.

Reclame

Sa nu ne lasi sa fim

Pasari prinse in colivie,

Care musca si ciupeste mana

Care incearca sa le elibereze,

Crezand ca incearca sa le omoare.

Ti-e dor din cand in cand de copilarie?

Si inca mai pastrezi amintiri

Pe care nu vrei sa le uiti?

Si totusi, Te topesti de dorul nostru in fiecare zi…

Asa incat, in loc sa vii la noi,

Ne duci la Tine in nemurire

Sa fim impreuna pentru totdeauna!

Inchide-ti ochii cand sunt murdar,

Sa nu imi vezi pacatul si sa Te scarbesti.

Deschide-ti ochii dupa ce am plans,

Si m-am curatit, ca sa fiu curat

Si sa Iti fiu drag din nou.

Nici pastorii impinsi de ingeri,

Nici magii nu au stiut

Cine s-a nascut cu adevarat.

Ani de zile ai trait in anonimat

La fel ca noi, pentru ca nu

Iti venise vremea.

Dar treizeci de ani mai tarziu

Copilul din iesle,

Se ridica ca Miel de jertfa,

Pe altarul iertarii definitive.

De cate ori nu ti-am cerut

Sa opresti necazuri si dureri?

Nestiind ca un tata bun ingaduie

Chiar si ceea ce fiul numeste dureri,

Pentru ca este spre binele lui.

Ai fi putut alege

Sa nu te nasti,

Sa fii ca Adam si Eva.

Ai fi putut sa te cobori

Precum Te-ai inaltat.

Dar ai ales sa fii si Fiu de om,

Nu doar Fiu de Dumnezeu.

De ar fi sa-mi scrii viata

Ca o epistola, trimisa ca

Marturie in lumea intreaga,

Oare cati oameni s-ar mantui?

Daca in ziua cand voi ajunge in fata Ta,

Ma vei intreba: cine esti si de unde vii?

Nu Iti voi raspunde nimic…

Inseamna ca aici jos, doar Tu m-ai cunoscut

Iar in cer, doar eu Te-am recunoscut.

Pentru ca Tu in cer, ai doar fii si prieteni,

Iar eu nu sunt nici macar un rob netrebnic.

 

Ridica-Te drept Judecator

Si judeca-mi inima si sufletul.

Fii fara mila in sentinta Ta,

Ca sa pot avea parte de mila

Dupa moarte…

De ce oare iti refuzam bunatatea,

Cand stim ca tot ce e in lume, e rau?

De ce oare iti refuzam dragostea,

Cand asta e tot ceea ce ne dorim?

De ce iti respingem imbratisarea de Rege,

Cand stim ca esti singurul rege, care ne-o ofera?

As vrea sa iti spun la fel ca si Adam, Evei

Ca simt un gol in piept, atunci cand respir.

Sa imi spui ca si Eva,

Cum inima iti bate mai rar, cand ma apropii.

Dar iti spun ce nici Adam si nici Eva

Nu si-au putut spune:

Dintre mii si mii de mii, te-am ales!

Daca moartea e cel mai greu lucru

Pe care l-am facut vreodata?

De aceea poate ne e frica de moarte.

Moartea singuri ne va gasi,

Lasand in urma vise neimplinite

Si vieti netraite, vorbe nespuse.

Chiar si asa, nu voi sti vreodata.

Pentru ca omul nu moare de doua ori.

De patru ori ai scris Doamne cu degetul Tau,

De doua ori pe piatra si de doua ori pe nisip.

Ce ai scris pe piatra, inca dainuie.

Ce ai scris pe nisip, doar Tu stii.

Oh! De ai scrie mantuirea mea

Pe table de piatra, sa dainuie vesnic.

Iar greselile mele pe nisip,

Sa fie sterse si uitate cu fiecare val…

Sa nu ma iei in somn,

Ca sa nu cred ca raiul e un vis.

Sa nu ma iei nici dimineata,

Ca sa nu cred ca inca nu sunt treaz.

Sa nu ma iei nici pe neasteptate,

Ca sa nu apuc sa imi iau adio.

Ia-ma seara pe inserate,

Cand descult ma plimb pe camp.

Ia-ma cand soarele apune si greierii canta.

Ia-ma cand mirosul de iarba ma curpinde

Si Tu ma tii de mana.

Ia-ma cand te iubesc mai mult

Si inima se opreste de una singura sa mai bata…